LUCRARE DE LICENTA

ŞTEFAN CEL MARE LA CLASA A IV-A

CUPRINS:

1    INTRODUCERE………………………………..pag 4                   

CAPITOLUL I : Biografia lui Ştefan cel Mare…………pag 7

1.1 Familia domnitorului………………………………..pag 7

1.2 Înscăunarea lui Ştefan……………………………..pag 12                                             

CAPITOLUL II : Domnia lui Ştefan cel Mare şi viaţa de ctitor........pag 14

2.1 Organizarea internă a Moldovei în perioada lui Ştefan cel Mare……..pag 14

2.2 Luptele purtate pe tot parcursul domniei……………..pag 17

2.3 Viaţa de ctitor : viaţa religioasă şi bisericile ctitorite de Ştefan………pag 23

2.4 Sfârşitul domniei…………………………………….pag 27

CAPITOLUL III : Proiect de cercetare…………………pag 37

Cum realizăm o excursie cu copiii de clasa a IV-a pentru a vizita mănăstirile şi bisericile din Moldova ridicate şi ctitorite de Ştefan cel Mare.

-          Rezultatele cercetării

-          Analiza calitativă a acestora

-          Concluzii                                                        

BIBLIOGRAFIE……………………….pag72

                       

Motivarea alegerii temei :

                                                                                                                  

   Eu mi-am ales această temă ca subiect pentru lucrarea de licenţă , deoarece de mic copil , am fost impresionată de vitejia şi măreţia domnitorului moldovean , Ştefan cel Mare. Încă din clasa a IV-a de când am studiat la clasă lecţia Ştefan cel Mare  , actele lui de vitejie din toate lupte purtate de-a lungul domniei mi-au rămas în minte , mai ales cele 34 de victorii. După părerea mea Ştefan cel Mare a fost cel mai viteaz domn al ţării , lucru pe care l-a demonstrat încă de la înscăunarea sa ,când a avut curaj să-l înfrunte pe cel care i-a ucis tatăl. Acest lucru m-a impresionat şi m-a făcut să-mi doresc să îl studiez mai îndeaproape pentru a afla cât mai multe date despre viaţa şi domnia marelui domn ,Ştefan cel Mare.                                                                               De asemenea,viaţa de ctitor a lui Ştefan a lăsat în urmă numeroase monumente istorice pe care am dorit să le cunosc , mai ales că în acest an s-au împlinit 510 ani de la moartea domnitorului.         

Introducere :

,,Ştefan, Ştefan ,Domn cel Mare,                                                                   

Seamăn pe lume nu are                                                                                   

Decât numai mândrul soare.                                                                                     

Din Suceava când el sare,                                                                             

 Pune pieptul la hotare                                                                                            

 Ca un zid de apărare.                                                                                     

Braţul lui fără-ncetare                                                                                    

Bate hoardele tătare;                                                                                    

Bate cete maghiare,                                                                                      

Bate Leşi din fuga mare                                                                                  

Bate turci pe zmei călare                                                                                     

 Şi-i scuteşte de-ngropare                                                                                 

Lumea-ntreagă stă-n mirare :                                                                          

Ţara-i mică , Ţara-i tare                                                                                        

 Şi duşmanul spor nu are !,,[1]

’’Ştefan , Ştefan domn cel mare…                                                                          

 De-i suna din corn o dată,                                                                                              

 Ai s-aduni Moldova toată;                                                                                       

 De-i suna de doua ori ,                                                                                               

 Îţi vin codri-n ajutor;                                                                                                       

 De-i suna şi-a treia oară,                                                                                            

 Toţi duşmanii or să piară ,                                                                                       

 Din hotară în hotară….,,[2]

Dragostea de neam, manifestată prin limbă , obiceiuri , credinţă şi port au fost baza în formarea poporului român. Cu ajutorul acestor elemente , românii care au trăit la Est de Carpaţi , şi–au cultivat condiţii de viaţă proprii , mai superioare decât ale celorlalte popoare. După ce şi regiunea din partea de Est de Carpaţi s-a organizat ca stat , românii de aici au putut trăi în deplina libertate şi s-au putut manifesta pe plan politic şi cultural.                                                                                                              

În fruntea Moldovei s-au impus mari personalităţi care au dat dovada de inteligenţă , judecată rece , modestie şi diplomaţie abilă , au fost mari conducători de oşti, care au aplicat principii înalte de strategie şi tactică militara. Împreună cu românii din Transilvania şi Muntenia , românii din Moldova s-au impus cu succes în luptele împotriva tendinţelor de extindere teritorială a maghiarilor, polonilor , dar mai ales împotriva celor otomane care pentru un mult timp le-au ameninţat libertatea ,independenţa şi propriile stiluri de viaţă.[3]                                                                     Anul acesta la 2 iulie s-au împlinit 510 ani de când , în cetatea Sucevei s-a stins din viaţă cel mai de seamă domn român care prin tactica sa politică şi militară a făcut Moldova cunoscută Europei întregi. Prin cârmuirea autoritară şi cumpănită alături de vitejia şi înţelepciunea depusa de Ştefan,se va crea o epocă in istoria României plină de realizări care a durat mult timp şi prin care domnitorul va ajunge sa fie înconjurat de dragostea întregului popor român.                                                                      

Figura lui Ştefan cel Mare este prezentă în amintirea poporului român, prin glorioasele lui lupte, prin dreapta lui politică , al cărei obiectiv central a fost apărarea independenţei ţarii, Ştefan aparţine neamului care l-a sprijinit şi i-a dat curaj în clipele cele mai grele.[4]                                                                                                                         Ca orice domn măreţ , Ştefan Vodă cel Mare nu s-a stins o dată cu coborârea în mormântul de la Putna ,ci şi mai mult a luminat şi a strălucit peste veacuri. Istoria  îl va slăvi veşnic pentru că a fost viteazul vitejilor şi înţeleptul înţelepţilor. Domn  ,viteaz , şi iubitor de ţara şi neam din clipa întâia până la ultima. Într-însul găsise poporul românesc cea mai deplină şi mai curată icoană a sufletului său: cinstit şi harnic , răbdător şi viteaz, straşnic în mânie şi senin în iertare , răspicat şi cu măsură la vorbă , gospodar şi iubitor de frumoas , fără nici o trufie în faptele sale.[5]                                                                                                                                                         Ştefan cel Mare , nepotul lui Alexandru cel Bun a dat măreţie maxima epocii voievodale româneşti .Dobândind tronul (1457) prin multă vitejie , Ştefan a luptat ca un erou măreţ pentru independenţa ţării. ,,El reprezintă pentru noi ceea ce medievalitatea europeană ar fi numit ,,sapientia et fortitudo,, . Viteazul Ştefan de pe câmpul de bătălie a fost şi un întemeietor în civilizaţia materială şi spirituală,,.[6]                

Tactica lui Ştefan cel Mare s-a remarcat prin originalitate, găsirea rapidă a  soluţiilor, varietatea metodelor de acţiune utilizate pentru înfăptuirea obiectivului principal, conferind marelui domn un statut aparte printre marii comandanţi ai epocii. Cunoscându-şi bine adversarii şi prietenii, întotdeauna bine informat asupra intenţiilor şi acţiunilor tuturor acelora care râvneau la bogăţiile , libertatea şi independenţa ţării pe care o conducea , marele domn român nu a fost niciodată luat prin surprindere.[7]

RESTUL LUCRARII NU O POT PUBLICA - E MUNCA MEA ,NU VREAU SA FIE PLAGIATĂ  DE ALŢII !

---

[1] Florian Cristescu ,Viaţa legendară a lui Ştefan Cel Mare, ED. Porţile Orientului ,Iaşi, 1997,pag.99.

[2] Dumitru Almaş , Eroi au fost , eroi sunt încă , ED.Politică, Bucureşti 1975 pag 110.

[3] Nicolae Grigoraş ,Moldova lui Ştefan cel Mare, ED. Junimea ,Iaşi ,1982, pag 19.

[4] Studii cu privire la Ştefan cel Mare ,ED.Academia Republicii Populare Române, Bucureşti,1956,pag 10

[5] Dumitru Almaş , Eroi au fost -eroi sun încă , ED.Politică, Bucureşti ,1975, pag 118

[6] Elvira Sorohan , Cartea Cronicilor , ED.Junimea, Iaşi , 1986, pag 49

[7] Comisia Română de Istorie Militară, Istoria militara a poporului român , ED. Militară , Bucureşti , 1986 , pag 366

BEIUS-BIHOR-ROMANIA

Asezat la confluenta dintre raul Nimaiesti si Crisul Negru, orasul Beius este strajuit atat la nord cat si la sud de dealuri ce adapostesc Depresiunea Beiusului.Interfluviile largi ale dealurilor coboara din Muntii Bihorul si Muntii Codru-Moma catre axul depresiunii. In dezvoltarea sa, orasul a utilizat atat luncile largi ale celor doua vai , cat mai ales sistemul de terase inferioare de pe parte dreapta a Crisului Negru. Desi Beiusul are in imediata sa apropiere un spatiu montan, larga deschidere a depresiunii , precum si pozitia de adapost , intr o oarecare masura , au contribuit la conturarea unui climat bland. Orasul este strabatut de drumul national 76 care face legatura cu Oradea;alte drumuri il leaga cu localitatile Borod, Alesd si Meziad prin Muntii Pudure Craiului sau cu Stana de Vale, spre sud est se afla localitatea Finis prin care se patrunde in Muntii Codru-Moma. Desi prima atestare documentara dateaza din anul 1270, Beiusul este o asezare mai veche.Pozita sa geografica - aproape in centrul Depresiunii Beiusului - i-a asigurat timpuriu o situatie economica deosebita.Beiusul a fost inca de la inceputurile evului mediu , centrul administrativ si economic , cel mai important din sudul Bihorului , fiind si al doilea loc de resedinta a stapanului feudal .Patrunderea cuceritorilor maghiari pe valea Crisului Negru , unde se aflau numerosi locuiitori romani , a fost intarziata de darza rezistenta intarziata a acestora din urma .In mijlocul unei asemenea populatii autohtone compacte au fost colonizate cateva sate maghiare , grupate in jurul Beiusului .Totodata , au fost adusi mesteri straini pentru a ridica - pe varful unui deal de langa Finis - o cetate precum si o biserica romano-catolioca (din cimitirul asezarii),aseasta din urma pe ruinele uneia mai vechi ("a tempore cuius memoria non existit"- cum se mentioneaza intr-un document), care a apartinut, fara indoiala, localnicilor romani .Avand dreptul de a organiza diverse targuri , Beiusul s-a dezvoltat rapid, mai rapid decat celelalte asezarii ale depresiunii , devenind oppidum (oras), cu primar si jurati inca din anul 1410.Castelanul cetatii de la Finis (construita dupa navalirea pustiitoare a tatarilor din 1241) exercita un control asupra Beiusului si , de asemenea asupra populatiei romanesti , care putea cu greu fi tinuta sub asculatare , ea avand conducatori propii (voievozi , cneji si crainici) Exploatarile miniere de cupru si de argint de la Baita si Pietroasa ,cu rezultate bune , de vreme ce sunt mentinute active , aveau nevoie de forta militara pentru asigurarea extragerii si a transportului metalelor care se aflau in acel "cuib de vulturi", cum i s- a spus in literatura de referinta .Aceasta cetate a constituit , desigur un instrument al feudalitatii impotriva miscarilor sociale si politice ale locuitorilor.In anul 1451, datorita intaririi Beiusului , el este scos de sub jurisdictia castelanilor , fiind declarat CIVITAS, adica oras liber, cu sporirea fireasca a drepturilor .A fost un moment important din istoria sa . Conducerea orasului era efectuata de un jude si de 12 jurati, alesi in fiecare an .Ei aveau dreptul de a judeca pricinile diverse dintre locuitori. Dupa victoria lui Mihai Viteazul de la Selimbar (1588) si Unirea Transilvaniei cu Muntenia , aceasta parte a Transilvaniei , impreuna cu Beiusul si cetatea Finisului au intrat in componenta statului romanesc centralizat.De consemnat si faptul ca in drumul spre Viena (unde a ajuns in decembrie 1600), Mihai Viteazul a facut si la Beius (in dec 1600)un popas de doua zile.Dupa 6 decenii s-a instaurat dominatia otomana asupra Bihorului (1660-1692), cu consecintele binecunoscute pe plan social si economic.La inceputul veacului al XVIII-lea , taranii din jurul Beiusului au participat la rascoala lui Francisc Rakoczi al II-lea (1704-1711), ultimul punct fortificat al acesteia fiind cetatea Finisului , care a fost distrusa de habsburgi.

In veacul al XVIII-lea se manifesta mai pregnant dorinta de afirmare culturala a locuitorilor romani din Beius si asezarile situate in sudul Bihorului .In arhive se pastreaza documente despre ,,scoala romaneasca" din Beius si despre biserica ortodoxa.La inceputul secolului urmator , in anul 1828, au fost deschise , tinerilor din toate provinciile romanesti, indiferent de nationalitate,portile gimnaziului inferior(cu patru clase) din Beius , care in 1836 a fost completat cu doua clase , iar in 1851 cu inca doua , devenind una dintre cele mai importante scoli romanesti , in care au invatat elevi din Crisana, Banat , Maramures, Bucovina si Transilvania.Intre anii 1861 si 1863 s-a desfasurat in Beius si satele din sudul Bihorului o puternica miscare politica , care a introdus limba romana in administratia orasului.