Asezat la confluenta dintre raul Nimaiesti si Crisul Negru, orasul Beius este strajuit atat la nord cat si la sud de dealuri ce adapostesc Depresiunea Beiusului.Interfluviile largi ale dealurilor coboara din Muntii Bihorul si Muntii Codru-Moma catre axul depresiunii. In dezvoltarea sa, orasul a utilizat atat luncile largi ale celor doua vai , cat mai ales sistemul de terase inferioare de pe parte dreapta a Crisului Negru. Desi Beiusul are in imediata sa apropiere un spatiu montan, larga deschidere a depresiunii , precum si pozitia de adapost , intr o oarecare masura , au contribuit la conturarea unui climat bland. Orasul este strabatut de drumul national 76 care face legatura cu Oradea;alte drumuri il leaga cu localitatile Borod, Alesd si Meziad prin Muntii Pudure Craiului sau cu Stana de Vale, spre sud est se afla localitatea Finis prin care se patrunde in Muntii Codru-Moma. Desi prima atestare documentara dateaza din anul 1270, Beiusul este o asezare mai veche.Pozita sa geografica - aproape in centrul Depresiunii Beiusului - i-a asigurat timpuriu o situatie economica deosebita.Beiusul a fost inca de la inceputurile evului mediu , centrul administrativ si economic , cel mai important din sudul Bihorului , fiind si al doilea loc de resedinta a stapanului feudal .Patrunderea cuceritorilor maghiari pe valea Crisului Negru , unde se aflau numerosi locuiitori romani , a fost intarziata de darza rezistenta intarziata a acestora din urma .In mijlocul unei asemenea populatii autohtone compacte au fost colonizate cateva sate maghiare , grupate in jurul Beiusului .Totodata , au fost adusi mesteri straini pentru a ridica - pe varful unui deal de langa Finis - o cetate precum si o biserica romano-catolioca (din cimitirul asezarii),aseasta din urma pe ruinele uneia mai vechi ("a tempore cuius memoria non existit"- cum se mentioneaza intr-un document), care a apartinut, fara indoiala, localnicilor romani .Avand dreptul de a organiza diverse targuri , Beiusul s-a dezvoltat rapid, mai rapid decat celelalte asezarii ale depresiunii , devenind oppidum (oras), cu primar si jurati inca din anul 1410.Castelanul cetatii de la Finis (construita dupa navalirea pustiitoare a tatarilor din 1241) exercita un control asupra Beiusului si , de asemenea asupra populatiei romanesti , care putea cu greu fi tinuta sub asculatare , ea avand conducatori propii (voievozi , cneji si crainici) Exploatarile miniere de cupru si de argint de la Baita si Pietroasa ,cu rezultate bune , de vreme ce sunt mentinute active , aveau nevoie de forta militara pentru asigurarea extragerii si a transportului metalelor care se aflau in acel "cuib de vulturi", cum i s- a spus in literatura de referinta .Aceasta cetate a constituit , desigur un instrument al feudalitatii impotriva miscarilor sociale si politice ale locuitorilor.In anul 1451, datorita intaririi Beiusului , el este scos de sub jurisdictia castelanilor , fiind declarat CIVITAS, adica oras liber, cu sporirea fireasca a drepturilor .A fost un moment important din istoria sa . Conducerea orasului era efectuata de un jude si de 12 jurati, alesi in fiecare an .Ei aveau dreptul de a judeca pricinile diverse dintre locuitori. Dupa victoria lui Mihai Viteazul de la Selimbar (1588) si Unirea Transilvaniei cu Muntenia , aceasta parte a Transilvaniei , impreuna cu Beiusul si cetatea Finisului au intrat in componenta statului romanesc centralizat.De consemnat si faptul ca in drumul spre Viena (unde a ajuns in decembrie 1600), Mihai Viteazul a facut si la Beius (in dec 1600)un popas de doua zile.Dupa 6 decenii s-a instaurat dominatia otomana asupra Bihorului (1660-1692), cu consecintele binecunoscute pe plan social si economic.La inceputul veacului al XVIII-lea , taranii din jurul Beiusului au participat la rascoala lui Francisc Rakoczi al II-lea (1704-1711), ultimul punct fortificat al acesteia fiind cetatea Finisului , care a fost distrusa de habsburgi.
In veacul al XVIII-lea se manifesta mai pregnant dorinta de afirmare culturala a locuitorilor romani din Beius si asezarile situate in sudul Bihorului .In arhive se pastreaza documente despre ,,scoala romaneasca" din Beius si despre biserica ortodoxa.La inceputul secolului urmator , in anul 1828, au fost deschise , tinerilor din toate provinciile romanesti, indiferent de nationalitate,portile gimnaziului inferior(cu patru clase) din Beius , care in 1836 a fost completat cu doua clase , iar in 1851 cu inca doua , devenind una dintre cele mai importante scoli romanesti , in care au invatat elevi din Crisana, Banat , Maramures, Bucovina si Transilvania.Intre anii 1861 si 1863 s-a desfasurat in Beius si satele din sudul Bihorului o puternica miscare politica , care a introdus limba romana in administratia orasului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu