ŞTEFAN CEL MARE LA CLASA A IV-A
CUPRINS:
1 INTRODUCERE………………………………..pag
4
CAPITOLUL I : Biografia lui Ştefan cel Mare…………pag 7
1.1 Familia domnitorului………………………………..pag 7
1.2 Înscăunarea lui Ştefan……………………………..pag 12
CAPITOLUL II : Domnia lui Ştefan cel Mare şi viaţa de
ctitor........pag 14
2.1 Organizarea internă a Moldovei în perioada lui Ştefan
cel Mare……..pag 14
2.2 Luptele purtate pe tot parcursul domniei……………..pag 17
2.3 Viaţa de ctitor : viaţa religioasă şi bisericile
ctitorite de Ştefan………pag 23
2.4 Sfârşitul domniei…………………………………….pag 27
CAPITOLUL III : Proiect de cercetare…………………pag 37
Cum realizăm o excursie cu copiii de clasa a IV-a pentru
a vizita mănăstirile şi bisericile din Moldova ridicate şi ctitorite de Ştefan
cel Mare.
-
Rezultatele
cercetării
-
Analiza
calitativă a acestora
-
Concluzii
BIBLIOGRAFIE……………………….pag72
Motivarea alegerii temei :
Eu mi-am ales această temă ca subiect pentru lucrarea de
licenţă , deoarece de mic copil , am fost impresionată de vitejia şi măreţia
domnitorului moldovean , Ştefan cel Mare. Încă din clasa a IV-a de când am
studiat la clasă lecţia Ştefan cel Mare
, actele lui de vitejie din toate lupte purtate de-a lungul domniei
mi-au rămas în minte , mai ales cele 34 de victorii. După părerea mea Ştefan
cel Mare a fost cel mai viteaz domn al ţării , lucru pe care l-a demonstrat
încă de la înscăunarea sa ,când a avut curaj să-l înfrunte pe cel care i-a ucis
tatăl. Acest lucru m-a impresionat şi m-a făcut să-mi doresc să îl studiez mai
îndeaproape pentru a afla cât mai multe date despre viaţa şi domnia marelui
domn ,Ştefan cel Mare. De asemenea,viaţa de ctitor a lui
Ştefan a lăsat în urmă numeroase monumente istorice pe care am dorit să le
cunosc , mai ales că în acest an s-au împlinit 510 ani de la moartea
domnitorului.
Introducere :
,,Ştefan, Ştefan ,Domn cel Mare,
Seamăn
pe lume nu are
Decât numai mândrul soare.
Din
Suceava când el sare,
Pune pieptul la hotare
Ca un
zid de apărare.
Braţul lui fără-ncetare
Bate hoardele tătare;
Bate cete maghiare,
Bate Leşi din fuga mare
Bate turci pe zmei călare
Şi-i
scuteşte de-ngropare
Lumea-ntreagă stă-n mirare :
Ţara-i mică , Ţara-i tare
’’Ştefan , Ştefan domn cel mare…
De-i
suna din corn o dată,
Ai
s-aduni Moldova toată;
De-i
suna de doua ori ,
Îţi
vin codri-n ajutor;
De-i
suna şi-a treia oară,
Toţi
duşmanii or să piară ,
Dragostea de neam, manifestată prin limbă , obiceiuri ,
credinţă şi port au fost baza în formarea poporului român. Cu ajutorul acestor
elemente , românii care au trăit la Est de Carpaţi , şi–au cultivat condiţii de
viaţă proprii , mai superioare decât ale celorlalte popoare. După ce şi
regiunea din partea de Est de Carpaţi s-a organizat ca stat , românii de aici
au putut trăi în deplina libertate şi s-au putut manifesta pe plan politic şi
cultural.
În fruntea
Moldovei s-au impus mari personalităţi care au dat dovada de inteligenţă ,
judecată rece , modestie şi diplomaţie abilă , au fost mari conducători de
oşti, care au aplicat principii înalte de strategie şi tactică militara.
Împreună cu românii din Transilvania şi Muntenia , românii din Moldova s-au
impus cu succes în luptele împotriva tendinţelor de extindere teritorială a
maghiarilor, polonilor , dar mai ales împotriva celor otomane care pentru un
mult timp le-au ameninţat libertatea ,independenţa şi propriile stiluri de
viaţă.[3] Anul
acesta la 2 iulie s-au împlinit 510 ani de când , în cetatea Sucevei s-a stins
din viaţă cel mai de seamă domn român care prin tactica sa politică şi militară
a făcut Moldova cunoscută Europei întregi. Prin cârmuirea autoritară şi cumpănită
alături de vitejia şi înţelepciunea depusa de Ştefan,se va crea o epocă in
istoria României plină de realizări care a durat mult timp şi prin care
domnitorul va ajunge sa fie înconjurat de dragostea întregului popor român.
Figura
lui Ştefan cel Mare este prezentă în amintirea poporului român, prin
glorioasele lui lupte, prin dreapta lui politică , al cărei obiectiv central a
fost apărarea independenţei ţarii, Ştefan aparţine neamului care l-a sprijinit
şi i-a dat curaj în clipele cele mai grele.[4] Ca orice domn măreţ ,
Ştefan Vodă cel Mare nu s-a stins o dată cu coborârea în mormântul de la Putna
,ci şi mai mult a luminat şi a strălucit peste veacuri. Istoria îl va slăvi veşnic pentru că a fost viteazul
vitejilor şi înţeleptul înţelepţilor. Domn
,viteaz , şi iubitor de ţara şi neam din clipa întâia până la ultima.
Într-însul găsise poporul românesc cea mai deplină şi mai curată icoană a
sufletului său: cinstit şi harnic , răbdător şi viteaz, straşnic în mânie şi
senin în iertare , răspicat şi cu măsură la vorbă , gospodar şi iubitor de
frumoas , fără nici o trufie în faptele sale.[5] Ştefan
cel Mare , nepotul lui Alexandru cel Bun a dat măreţie maxima epocii voievodale
româneşti .Dobândind tronul (1457) prin multă vitejie , Ştefan a luptat ca un
erou măreţ pentru independenţa ţării. ,,El reprezintă pentru noi ceea ce
medievalitatea europeană ar fi numit ,,sapientia et fortitudo,, . Viteazul
Ştefan de pe câmpul de bătălie a fost şi un întemeietor în civilizaţia materială
şi spirituală,,.[6]
Tactica lui Ştefan cel Mare s-a
remarcat prin originalitate, găsirea rapidă a
soluţiilor, varietatea metodelor de acţiune utilizate pentru înfăptuirea
obiectivului principal, conferind marelui domn un statut aparte printre marii
comandanţi ai epocii. Cunoscându-şi bine adversarii şi prietenii, întotdeauna
bine informat asupra intenţiilor şi acţiunilor tuturor acelora care râvneau la
bogăţiile , libertatea şi independenţa ţării pe care o conducea , marele domn
român nu a fost niciodată luat prin surprindere.[7]
RESTUL LUCRARII NU O POT PUBLICA - E MUNCA MEA ,NU VREAU SA FIE PLAGIATĂ DE ALŢII !
[1] Florian Cristescu ,Viaţa legendară a lui
Ştefan Cel Mare, ED. Porţile Orientului ,Iaşi, 1997,pag.99.
[2] Dumitru Almaş , Eroi au fost , eroi sunt
încă , ED.Politică, Bucureşti 1975 pag 110.
[3]
Nicolae Grigoraş ,Moldova lui Ştefan cel Mare, ED. Junimea ,Iaşi ,1982, pag 19.
[4] Studii cu privire la Ştefan cel Mare
,ED.Academia Republicii Populare Române, Bucureşti,1956,pag 10
[5] Dumitru Almaş , Eroi au fost -eroi sun
încă , ED.Politică, Bucureşti ,1975, pag 118
[6] Elvira Sorohan , Cartea Cronicilor ,
ED.Junimea, Iaşi , 1986, pag 49
[7] Comisia Română de Istorie Militară,
Istoria militara a poporului român , ED. Militară , Bucureşti , 1986 , pag 366